Greutatea alegerii la minimogul

Oaza de moralitate 😀 şi de libertate a cuvântului 😀 😀 , unde tot poporul – mă rog, mai bine spus talpa poporului… sau genunchiul ori cotul – îşi poate spune oful ore întregi, până spre dimineaţă, neîntrerupt decât de „biscuiţii poporului” sau reclama la ceva tinctură pentru revigorarea, desigur, tot a poporului, aşadar OTV-ul viitorului preşedinte a dat-o din nou în bară. Nu că ar fi lucru nou, că doar fanii cred că sînt obişnuiţi, doar că trec cu vederea micile scăpări, nu-i aşa? 😉

Duminică, însă, a pus o întrebare de test fulger. „Cu cine vreţi să rămână invitatul? Cu soţia ori cu amanta?” Şi la fel de fulger au gândit – dadadada, siiiiiiigur 😀 – ăia de păcănesc pe tastele telefoanelor să trimită un răspuns pe SMS. A contat doar audienţa, că moralitatea e un cuvânt de alţii inventat şi tot de ei folosit. Penibilitatea şi tâmpenia întrebării şi a subiectului nici nu mai merită detaliate.

Am ajuns pe OTV, recunosc, din dorinţa de a scăpa de lătrătorii de pe alte posturi, obsedaţi să-l acuze pe Băsescu de rateurile de la bac. Nu-s mironosiţă, să ocolesc minimogulul doar pentru tabloidizarea de care dă dovadă. Dar nici nu mă las convins să mă benoclez ore în şir pe postul colorat, al cărui patron ar fi vrut să-l pună pe Doru Iuga, cel cercetat în dosarul băieţilor veseli, ca şef la Educaţie.

Read Full Post »

Dramă fără rating

Faţă de presa colorată (şi nu numai) care – o recunoaşte de multe ori, nu o recunoaşte de cele mai multe ori – prezintă orice dramoletă numai ca să-şi adune mai mulţi cititori sau să facă rating gigant printre amatorii de gen, noi nu urmărim aşa ceva. Şi când spun „noi” mă refer la cei de la TVS şi nu pentru că am fi ceva mironosiţe ori poli ai verticalităţii. Mai greşim, oameni sîntem. Dar tocmai pentru că sîntem oameni şi situaţia chiar este de partea noastră, nu vrem să facem dintr-o dramă, o telenovelă în mai multe episoade doar ca să atragem privirile mai multor telespectatori.

Când, în urmă cu un an, îşi pierdea fetiţa de doar 5 ani în urma unei toxiinfecţii, mama Patriciei Aktaa devenea, fără voia ei, subiect de ştiri şi toate televiziunile şi ziarele au tratat pe larg cazul. În vâltoarea nebună a evenimentelor, altele şi altele în fiecare zi, drama ei a fost îngropată sub maldărele de întâmplări care s-au petrecut de atunci. Am decis să urmărim cu atenţie tot ce se întâmplă cu părinţii micuţei şi am realizat materiale despre situaţiile prin care au trecut: de la drumurile pe la Colegiul Medicilor şi întrebările rămase fără răspuns până la naşterea celei de-a doua fetiţe a Deliei Scorţe ori plânsul mamei lângă piatra mormântului Patriciei.

Am făcut-o dintr-un singur motiv: ne-am pus în locul părinţilor şi am încercat să le înţelegem suferinţa. Şi neputinţa de a-şi explica tot ce s-a întâmplat cu un an în urmă, când copila lor s-a stins, şi de a afla cine sînt vinovaţii. Orice om normal s-ar bate până la capăt cu sistemul pentru a afla răspunsuri la aceste întrebări. Pentru că e vorba de pruncul lor.

Iată de ce am ales să „urmărim subiectul„, cum se spune în branşa noastră. Nu pentru audienţă. Dacă voiam aşa ceva, dădeam materiale despre lansarea la Oradea a cărţii lui Botezatu, despre ideile lansate la o cafea sau la o prezentare de modă de vipurile de carton ale societăţii locale ori naţionale. Dar nu e cazul.

Read Full Post »

Fotbal live. Și text

Prieteni, noi ne adaptăm întotdeauna! – asta ca să-l parafrazez pe ultra, hecta, mega cunoscutul Foca. 😉 Adică, nu putem să transmitem un meci, că s-a băgat concurența pe fir, găsim soluții să nu rămânem pe dinafară. Așa că folosim democrația și libertatea de pe net ca să oferim o relatare în timp real a partidei de vineri, dintre FC Bihor și Petrolul Ploiești.

Colegul Adi Ciucuriță își va lua sub braț laptopul – care, de fapt, îi aparține lui GAS 😀 – și va scrie, după ce îl va depune pe masa presei, tot ce e mai interesant de-a lungul confruntării. Așa că miile de orădeni care nu prind Dolce și alte mii, sperăm noi, de navigatori pe net vor putea afla, LIVE TEXT, de pe tvs.ro, ce se petrece pe stadionul „Iuliu Bodola„.

Această formulă de transmitere a unei partide este cea care ne permite nouă, ca televiziune locală, să relatăm un eveniment important cum e acest meci, decisiv pentru promovarea echipei orașului, dar și o formă de respect pentru cei care ne urmăresc, pe care ne-am propus să-i informăm întotdeauna despre ce se întâmplă lângă ei.

Așadar, vineri, 27 mai, de la ora 13, până la finalul meciului, aflați TOTUL despre FC Bihor – Petrolul, LIVE TEXT de pe tvs.ro. Părerile le așteptăm non-stop și nu ne supărăm dacă nu ne sînt favorabile.

Read Full Post »

Suporteri de (FC) Bihor

Cu o oareșce legătură cu postul anterior, am primit de la colegul Adi Ciucuriță (cu mulțumiri, Adi! 🙂 ) o fotografie pe care, la rândul lui, a primit-o din arhiva unui prieten. Poza îi înfățișează pe suporterii FC Bihor din anii ’80. Comparată cu nebuniile de pe stadioanele mileniului III, imaginea surprinsă acum aproape 30 de ani e SUPERBĂ în nuanțele ei de gri și alb. Lipsiți de lumina și culorile de acum, aceia îmi par, totuși, adevărații suporteri, care trăiau alături de echipă. Alte comentarii nu-și au rostul.

Asta mi-aduce aminte de vremurile când mergeam cu tata, duminica, la stadion. Era sărbătoare, că juca Beiușul și spărgeam semințe cumpărate în pungi cusute de la o tanti care le trăgea în cărucior până lângă poarta stadionului. 😀 Ce vremuri! Ce oameni!

Read Full Post »

Nunta de la Londra – live de la TVS

Când scriu postul ăsta, toate televizoarele din redacție, din emisia TVS și din biroul conducerii și al contabilității sînt comutate pe posturi care transmit nunta de la Londra. Apropo de asta, OTV-ul, care în vremurile bune transmitea late-night-show-ul de succes apocaliptic „Nunta la români„, n-a mai băgat breaking-news din studiourile din Anglia. Probabil pentru că DD era angrenat în lupta electorală dintr-o comună din Constanța, unde PP are candidat. Așa că, la fel ca 10 TV și Eurosport, a introdus un newsalert cu teleshopping. 😀

Pauză: acu’ episcopul i-a declarat soț și soție. Moment de descătușare al lui Geri, cameramanul nostru, care e fericit și se ridică de pe scaun să meargă până la montaj. Clipe înălțătoare: se cântă la orgă. Apropo, la noi ar fi performat Salam sau Vijelie. 😉

Continuăm să ne benoclăm pe ProTV, care a tradus „realtime” tot discursul cu „Ne-am adunat aici… O iei? Îl iei?” Gabi Andor, monteurul de la producție, stă cu șapca pe cap și privește meditativ la ecranul cam prăfuit.

– Dacă peste ani și ani mă întreabă nepoții cum a fost nunta prințului, io ce să zic? Că am fost cu Emil la Penny, să-mi iau de mâncare?

Corectă justificare ca să rămâi înțepenit în fața televizorului ca să vezi cum lumea bună a planetei, dornică doar de imagine, își etalează toaletele, uniformele și bijuteriile pe toate posturile mondiale. Le zice fain Vlad Mixich, pe hotnews, că nunta ar fi celebrarea „mondenității sclipitoare a unei societăți obsedate de cultul imaginii. ”

Sună o colegă. S-a terminat conferința de presă a ministrului Sănătății Cseke Attila, de la Spitalul Municipal din Oradea.

– Și pentru asta mă deranjezi în timpul nunții?! Că acum vorbește popa! 😀 😀

Câteva minute mai târziu, Robi, cameramanul Florinei, e blazat și s-a proptit de un calculator, evident dezinteresat de cuplul princiar. Clar, nu-i evreu niciunul din cei de la tv. Pro-ul a trecut de la traducerea scrisă la dublare, așa că pot să stau și eu să scriu pe blog. Nu de alta, dar de la birou nu vedeam traducerea scrisă și trebuia să mă trag mai aproape de ecran.

– Faină rochia, remarcă Florina, împărțită între subiectele conferinței ministrului și invitațiala nuntă adresată de Pro.

Mda, e albă și lungă. Rochia. Conservatoare, ca englezii în zilele cu ploaie. Că azi a fost soare la Londra și s-au manifestat ca galeria lui Dinamo. Englezii, desigur.

Am rămas singurul din redacție care se ascultă ce se întâmplă cu prințul William și Kate Middleton. Sincer, devine plictisitor. Mai târziu, cică, va cânta Beyonce. Vax albina! Neinteresant total! Ăștia nu au auzit de Ovidiu Komornik – „Mireasa mea„? 🙂

Încă o pauză. Serioasă, de data asta. Cântă un cor. Superb, pe bune…. Pfaiiiiii! Bagă Pro-ul publicitate! 😦

A revenit Geri în redacție. Cred că am scris suficient, am și altceva de făcut. Îl aud cum explică:

– Peste ani, nepoții nu mă vor întreba dacă am văzut nunta de la Londra, ci de ce nu mor o dată, să le las lor garsoniera moștenire!

Abstract.

P.S. Între timp, pe malurile Dâmboviței s-a decis ca Vântu să stea la „catedrala” Direcției Cercetări Penale timp de 29 de zile. E și ăsta un alt moment istoric – rearestarea unui mogul.

P.S. 2 În ora care a trecut de când am publicat postul au mai apărut câteva întrebări: Cine fură mireasa? Cât se dă ca dar? Cu câte camere se înregistrează nunta și de către cine? 😉 Cât a costat meniul de nuntă? Deocamdată nu avem răspunsuri.

Read Full Post »

Cum să astupi o groapă cu un telefon

Faza e strict autentică.

Bărbatul parchează maşina în faţa clădirii în care funcţionează TVS, pe Constantin Brâncoveanu. N-apucă să coboare şi să dea mâna cu realizatorul care îl invitase la emisiune, că pe drum trece în viteză – nici unul din cei de faţă nu avea radarul la el, 🙂 aşa că s-a stabilit că avea viteză şi atât – o Dacia. Era evident că omul de la volan nu cunoştea zona, pentru că imediat după clădirea RCS-ului se căsca în şosea o ditamai denivelarea. O lăsaseră muncitorii care lucraseră la refacerea şi apoi asfaltarea unei porţiuni de stradă. Pe lângă faptul că habar n-aveau că în Japonia a fost nevoie de 4 zile pentru RECONSTRUIREA !!!!!!!!!! unei porţiuni de autostradă de câţiva kilometri, iar ai noştri au muncit vrei trei săptămâni pentru 50 de metri de stradă (desigur, au fost dificultăţi tehnice, cu reţeaua de apă, cu cea de canalizare, bla, bla, bla), specialiştii de Oradea au lăsat în urmă şi o porţiune de aproape un metru lungime, pe toată lăţimea străzii şi de un lat de palmă adâncime între zona refăcută şi restul străzii. Să simtă ţugulanu’ de la volan când trece de pe o porţiune mai veche de şosea pe una nouă, ca-n palmă.

Şi cum omul cu Dacia nu ştia lucrul ăsta, a luat în plin groapa artificială. Zgomotul metalului care se războia cu solul i-a făcut pe toţi cei din parcare – fumători, cafengi, realizator TV şi invitat la emisiune – să întoarcă instantaneu capetele. Desigur, nimeni nu putea face decât să constate că încă un şofer a căzut victimă capcanei de pe stradă. Cu excepţia bărbatului care tocmai coborâse din maşina parcată în faţa TVS. A invocat că are nevoie de ceva din autoturism, s-a retras şi a pus mâna pe telefon. Nu a vorbit prea mult, că emisiunea la care era invitat stătea să înceapă.

Cert e că în aceeaşi seară şi-a făcut apariţia un utilaj, care a „ucis” denivelarea în doi timpi şi trei mişcări. Şi un apel telefonic! Dat de Beniamin Rus, patronul firmei Selina, invitat la emisiunea lui Tavi Haragoş, colegul meu de la „Ediţia de seară„. Sînt gata să fac pariu că omul de afaceri nici nu ştia că angajaţii lui au lăsat groapa amintire după ce au refăcut strada.

Dar, dacă totul se poate rezolva cu un telefon, îi mai pot indica lui Tavi nişte străzi pe unde îşi poate realiza emisiunea şi unde să-l invite pe domnul Rus. Sînt gropi ori denivelări care îşi aşteaptă de prea mult timp sfârşitul sub o cupă de asfalt.

Read Full Post »

Follow-up sau continuarea senzaţionalului

De parcă mai trebuia demonstrat, micul experiment din postul precedent a arătat cât de căutat, urmărit, discutat, digerat este scandalul monden în România. La final, la cuvintele-cheie pentru căutare am pus câteva de astea importante, gen „Irinel„, „Moni„, „Oana” ori „Pepe„. Greutatea lor în conştiinţa consumatorului de media a dat greutate şi materialului de pe blogul meu, chiar dacă era critic la adresa personajelor mitice – cu accent pe prima silabă. 😉

Cifrele sunt seci. Dacă până acum eram gazda „blogosferică” a 30-40 de internauţi, ieri am spart orice audienţă- adică 269 de vizite. Pentru alţii o fi puţin, dar pentru subsemnatul înseamnă o creştere de 5-6 ori a traficului. Am adunat într-o singură zi vizite cât într-o săptămână. E şi asta o reţetă a succesului, să scrii despre aşa-zise vedete ale zilei. Mă întreb ce se întâmpla dacă scriam, de exemplu, despre Nicola Tesla (nu, nu e un jucător la Juventus sau Inter 😀 ). Mai aveam astfel de valori ale traficului?

Noroc că nu caut audienţă cu orice preţ! Recunosc, mi-o doresc, dar nu oricum. De aceea, acum voi pune un singur post tag: follow-up. 😀

P.S. Dreptate are şi Adelin Petrişor, când îi consideră ipocriţi pe românii care se dau consumatori de cultură şi acasă butonează disperaţi după „Acces direct” ori „Happy hour”! Jur că-i apreciez de un infinit de ori mai mult pe cei care nu se dau moralişti şi spun franc, în faţă: „Da, mă uit la mondenităţi!„ Corectitudinea e o calitate extraordinară, indiferent de preferinţe,  „mironosiţii” sînt nişte falşi ordinari.

Read Full Post »

Titlu de atac

Mişcarea browniană şi complet idioată, prin comportament şi întrebări, a reporterilor în jurul unor subiecte intime, transformate din banalitate pentru societate în axa centrală a existenţei efemere a unor emisiuni de o zi, două, mi-a trezit o amintire din zorii existenţei mele ca jurnalist.

Undeva, prin 1999. Cred că trecuse apocaliptica eclipsă de soare şi Oradea îşi revenea după experienţa purtării ochelarilor cu staniol. 😀 Eram reporter la Jurnalul de dimineaţă şi, de ceva vreme, băteam culoarele Poliţiei şi ale Palatului de Justiţie. De subiecte nu duceam lipsă, chiar dacă internetul abia făcuse ochi, iar informaţia se făcea cunoscută ziariştilor din gură în gură, prin întâlnire faţă în faţă cu sursa. (Acum până şi imaginile se transmit via transfer.ro, dar despre asta într-un post viitor.) Scrisesem un material despre un apel anonim prin care se anunţa prezenţa unei bombe la Parchetul Curţii de Apel din Oradea. Titlul îl dăduse Narcis Fekete, patronul ziarului, şi, nu am cum să-l uit, era pus – alb pe fond negru – deasupra siglei ziarului: „ALERTĂ CU BOMBĂ LA PARCHETUL CURŢII!” Îi ziceam titlu de atac şi promova întotdeauna cel mai „penetrant” – ATENȚIE! nu și cel mai important – material din acea zi.

În după-amiaza zilei în care Jdd a apărut cu acest titlu, m-a căutat un vânzător de ziare – Makai îl chema, cel mai bun dintre toţi vânzătorii ambulanţi – ca să mă felicite.

„Am vândut la greu, mai ales prin Parchet şi Poliţie. Să mai faci materiale de astea!”, mi-a zis, bucuros, bruneţelul din faţa mea.

A fost primul moment în care am înţeles, ca jurnalist, cât de important e senzaţionalul în presă. Cât de bine se vinde ieşitul din comun. Acela care îl face pe cititorul de presă sau pe cel care se blochează în faţa ecranului să exclame, mioritic: „Pfai, mă! Să mor io!” Evident, nu moare nimeni, dar excitarea vizuală a cititorului/telespectatorului aduce vânzări – de ziare sau de publicitate, totul exprimat în audienţă şi, până la urmă, în bani.

De aceea, cel mai bine se vând tabloidele, în timp ce ziarele care chiar au ceva de spus rezistă doar ca ataşamente de marketing ale unor cărţi sau DVD-uri la 10,99 bucata. De aceea, la sport se vorbeşte despre „blonda lui Tănase” sau tună mesianic Becali, în locul unor informaţii pertinente şi corecte. De aceea, emisiuni care tratează teme de interes naţional gen Oana şi Pepe, Monica şi Irinel dărâmă audienţe, în timp ce politica, economicul şi socialul ajung subiecte de rangul doi. Explicabil oarecum, pentru că, sătui de greutăţile zilnice şi doritori să se identifice, măcar o seară, două, cu „săracii oameni bogaţi”, românii preferă să comute pe „scandal” şi să-i lase naibii pe politicienii ori economiştii care nu spun ceva inteligibil pentru omul de rând.

Dar parcă nimic nu a egalat stupizenia produsă acum câteva zile, când s-a ajuns ca o televiziune considerată serioasă 😀 să transmită din elicopter 😀 😀 pătrunderea fotomodelei în curtea şi apoi, desigur, în casa giganticului om de afaceri. S-au înghesuit zeci de cameramani – chiar şi doi, trei de la o televiziune – să transmită live pentru poporul aţintit cu privirea pe burtierele galbene şi roşii care clipeau pe ecrane. S-au călcat în picioare reporterii, s-au luptat în microfoane ca Jedi cu săbiile în „Războiul stelelor” şi s-au făcut live-uri de până la 17 minute de la locul faptei, ca la ProTV.

– Dacă NASA ar fi anunţat exact acum că extratereştrii aterizează în România, noi am fi ratat momentul, zice, amuzat, un coleg.

Sau poate le ceream prietenilor din alte galaxii să-şi amâne puţin venirea. Măcar până iese Moni din casă cu copilul, că e prime-time şi musai să transmitem acel moment. Apoi poa’ să vină un convoi de nave stelare.

Goana după audienţă tabloidizează tot. Ţara toată pare un imens tabloid, în care doar tâmpeniile ies în evidenţă. De aceea, poate, suntem cunoscuţi în toată Europa prin orice, numai prin ceea ce ne dorim nu. Şi ne mai plângem de milă! Suntem ceea ce vrem să fim: un titlu de atac, care trăiește o zi şi nu ne ţine de foame şi nici nu astupă gropile din drumurile ţării, pe care, pompos, le numim „naţionale„.

Read Full Post »

E primăvară cu şnuruleţ, mânca-ţi-aş!

Nu că zăpada de afară m-ar duce cu gândul la miresme de pomi înfloriţi. Nu de aceea am pus titlul ăsta. Ci pentru că ale Hotnewsului cărări m-au dus spre pagina Adevărului, unde am găsit phozele 😉 lu’ fratele Guţă şi a lu’ Salam, cu şnuruleţe de dinamovişti – alb şi roşu – deasupra lu’ zâmbetul lor şuckar.

N-am vrut iniţial să pun poza aici, din motive de drepturi de autor, deşi, ca un băiat gigea ce sînt, citam oricum sursa. Dar folositorul „goagăl” şi-a arătat din nou talentul şi la o simplă căutare „florin salam martisor” – cu litere mici şi fără diacritice 🙂 – au reieşit câteva chestii interesante. Fotografia din Adevărul, care sugerează că mărţişoarele „lu’ cei doi” se vând acuşica prin pieţele lu’ Bucale, se lăfăie şi pe alte saituri – unu, doi şi, cel mai important, trei – unde şi felul în care e lipit preţul seamănă până la identificare cu ziarul „chiualiti„.  Acum, din două, trei: ori că fotograful de la Adevărul lucrează şi pentru alte saituri şi şi-a trimis pozele peste tot, ca să mai pice un ban, ori au greşit tehnoredactorii şi i-au trecut numele sub poză „dintr-o regretabilă eroare„.

Totuşi, fotografia pusă pe pagina cotidianului patrician e de anul trecut, zice data de pe saitul trei, aşa că nu prea pute a eveniment ştirea dată drept „adevărată„. Tare-s curios dacă anu’ ăsta se mai găsesc salami sau guţi cu şnuruleţ la acelaşi preţ, mai ales că între timp cantautorii au intrat prin topuri din Franţa sau se auziră la bebece. Merită, aşadar, o mărire de… preţ. 😉 La valoarea lor…

Read Full Post »

Presă, jurnalişti, patroni, opinii, şuturi, bani, meserie, deontologie, interese

Victor Ciutacu despre jurnalistică:

Eu (şi sunt mulţi alţii ca mine) iubesc meseria asta (pe care o fac bine), trăiesc exclusiv din ea. Mă deranjează teribil când cineva (oricine) încearcă să-mi sufle-n ciorbă. Nimeni nu-i obligat să ne placă pe noi, ziariştii. Şi nici să ne plătească pentru a ne desfăşura profesional. Dar, dacă tot se-ntâmplă ca unii să decidă s-o facă, ar fi bine să afle (fie şi cu întârziere) că, indiferent de care parte a oglinzii strâmbe te poziţionezi, respectul se câştigă greu şi se pierde instantaneu.

Doamne, ce bine le zice! Restul puteţi citi pe Jurnalul Naţional.

Read Full Post »