Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘TVS’

Lângă sediul TVS e un lan de buruieni, locul unde se înălţa mândră în trecut o fabrică de mobilă. Acum trecem pe acolo în drum spre magazinul Penny, de unde ne luăm prânzul. Sînt deja şi cărări făcute printre bălăriile care îți ajung până la brâu ori mai sus.

Am auzit ieri că zona îşi va schimba „lucul„. După ce nişte băieţi coloraţi 🙂 au manevrat nişte târnăcoape şi săpi, nederanjaţi de nimeni, şi au luat ce au putut din nişte conducte şi alte fierătanii din zonă, acum şi-a făcut apariţia un buldozer, care, invenţie nouă, taie buruienile. Apoi nivelează terenul. Am înţeles că acolo se va ridica noul magazin Lidl.

Aşa că adio, trecut printre buruieni spre masa de prânz. Poate că magazinul nou vine cu altă ofertă şi ne scutește de un drum mai lung. Poate până e gata, ne mutăm şi noi în centru. 😉 Cine ştie…

Read Full Post »

– Ce faci? Nu vă uitaţi la eclipsă?

Întrebarea pusă de fratelo îmi reaminteşte că e seara de miercuri, 15 iunie, în care regina nopţii ne oferă cea mai lungă eclipsă pe care o putem vedea din România. Până peste vreo 100 de ani, canci şanse să mai vedem o lună întunecată.  Cel puţin cei care mai existăm şi mai stăm pe aici până atunci. 🙂

Şi pentru că noi nu avem, deocamdată 😉 , o terasă ca aceea de la etaj din care fratelo priveşte cerul, acompaniat de o butelcă de pălincă şi de bucuria nu se ştie de unde strigată de bebe, mi-am luat aparatul foto şi am anunţat-o pe Neia mea că trag o fugă până în faţa blocului să încerc să imortalizez evenimentul cosmic. De fapt, am luat-o încet pe scări , căutând setări în „săpuniera” Nikon ca să prind Luna. „Poate de coadă„, mi-am zis, pentru că e tare greu de găsit o setare care să satisfacă spiritul de artist din mine.

– Reuşeşti să fotografiezi ceva?

Lângă tomberoanele de gunoi lângă care m-am poziţionat – încadratură bună, lumini de stradă puţine, totul ok, mai puţin mirosul 😦 – un nenea cu o „săpunieră” la fel de avansată ca a mea se interesează dacă am descoperit mitul fotografiei pe timp de noapte. Îi dau de înţeles că aparatul meu nu are nimic genial în el, dar că încercarea moarte n-are. Aşa că setez, încadrez, apăs pe buton. Nu ştii niciodată de unde sare Pulitzerul! 😉

– O să ţină cel mai mult, nu? se interesează o tanti cu o plasă în mână, referindu-se, evident, la eclipsă.

– E cea mai lungă, îi răspunde, curtenitor, nenea, referindu-se, cum altfel, tot la eclipsă. Ţine până după mijlocul nopţii. Eclipsa, normal. 😀

Nenea e simpatic, face şi el poze eclipsei, în timp ce în depărtare nişte câini latră. Umila mea părere e că lătrau la Lună, dar cum aceasta abia se mai vedea, nu pot decât să-mi dau cu presupusul.

– Parcă e plină de sânge!

Remarca lansată de colegul meu de pozat mi se înfinge în creier, parcă. „Nu-i semn bun”, îmi cântă o voce din străfunduri, iar mintea îmi lansează gânduri despre poveştile populare cu zmei care înghit luna şi cu spirite întunecate care ies în astfel de nopţi pe pământ, în căutarea sângelui.

Ne despărţim, urându-ne reciproc o noapte bună, dar un gând continuă să nu-mi dea pace. „Parcă e plină de sânge!” Prostii!

Îi povestesc Neiuţei despre şedinţa de shooting, dar nu apuc să termin bine, că sună telefonul. „S-o fi întâmplat ceva, îi zic fetei mele, că mă sună doctoru’ preferat la ora asta.” Două minute mai târziu, echipa de serviciu de la tvS se punea în mişcare spre Strada Seleuşului, unde un poliţist îşi trăsese un glonţ în cap, după ce îşi executase tatăl. După alte câteva minute, vorbeam din nou cu doctoru’ preferat. Imediat, altă echipă pleca spre Strada Barierei, unde zăcea, împuşcată în piept, mama poliţistului.

Telefoanele au zbârnâit non-stop timp de două ore, transmiţând informaţii despre Gabriel Venter şi masacrarea unei familii. Cu mult după miezul nopţii, când am închis laptopul cu ajutorul căruia am pus pe tvs.ro tot ce ştiam despre tragedie, un gând mi-a reapărut în minte.

„Nu parcă, ci chiar e de sânge!” Şi Luna, şi noaptea asta de iunie.

Read Full Post »

Începem, parcă, să ne obișnuim cu furtunile care trec peste noi. Fie că sînt sociale, fie economice, fie pur și simplu stihii ale naturii. Operatorii TVS sînt obișnuiți deja să tragă cadrele cele mai bune de la suprafața apei, reporterii știu unde sînt locurile unde seadună cea mai multă apă, iar Robi Rezmuves a devenit expert în căderi la incendii provocate de trăznete sau nu. 😉 A căzut și la furtuna de aseară, când a mers să filmeze o casă lovită de trăznet. Bine că n-a dat cu capul, deși am impresia că se poate obișnui și așa! 😀

A filmat, totuși, imagini super, care arată cât de subdimensionată e canalizarea din Oradea. Pentru că se înfundă sau pur și simplu nu pot prelua toată apa căzută din cer, canalele dau pe dinafară și ne oferă piscine gratis pe străzi sau în pasaje.

Personal, am trăit și noi la intensitate maximă furtuna. Pentru că stropii de ploaie și-au găsit loc să intre peste geamurile termopan de la balcon, Neia mea m-a invitat la un vals de stersături de apă pe balcon. Om finuț și iubitor infinit de Neiuță, am acceptat imediat, așa că vreun sfert de oră ne-am exprimat talentul la vals cu cârpa în mână. 😀

Read Full Post »

Faţă de presa colorată (şi nu numai) care – o recunoaşte de multe ori, nu o recunoaşte de cele mai multe ori – prezintă orice dramoletă numai ca să-şi adune mai mulţi cititori sau să facă rating gigant printre amatorii de gen, noi nu urmărim aşa ceva. Şi când spun „noi” mă refer la cei de la TVS şi nu pentru că am fi ceva mironosiţe ori poli ai verticalităţii. Mai greşim, oameni sîntem. Dar tocmai pentru că sîntem oameni şi situaţia chiar este de partea noastră, nu vrem să facem dintr-o dramă, o telenovelă în mai multe episoade doar ca să atragem privirile mai multor telespectatori.

Când, în urmă cu un an, îşi pierdea fetiţa de doar 5 ani în urma unei toxiinfecţii, mama Patriciei Aktaa devenea, fără voia ei, subiect de ştiri şi toate televiziunile şi ziarele au tratat pe larg cazul. În vâltoarea nebună a evenimentelor, altele şi altele în fiecare zi, drama ei a fost îngropată sub maldărele de întâmplări care s-au petrecut de atunci. Am decis să urmărim cu atenţie tot ce se întâmplă cu părinţii micuţei şi am realizat materiale despre situaţiile prin care au trecut: de la drumurile pe la Colegiul Medicilor şi întrebările rămase fără răspuns până la naşterea celei de-a doua fetiţe a Deliei Scorţe ori plânsul mamei lângă piatra mormântului Patriciei.

Am făcut-o dintr-un singur motiv: ne-am pus în locul părinţilor şi am încercat să le înţelegem suferinţa. Şi neputinţa de a-şi explica tot ce s-a întâmplat cu un an în urmă, când copila lor s-a stins, şi de a afla cine sînt vinovaţii. Orice om normal s-ar bate până la capăt cu sistemul pentru a afla răspunsuri la aceste întrebări. Pentru că e vorba de pruncul lor.

Iată de ce am ales să „urmărim subiectul„, cum se spune în branşa noastră. Nu pentru audienţă. Dacă voiam aşa ceva, dădeam materiale despre lansarea la Oradea a cărţii lui Botezatu, despre ideile lansate la o cafea sau la o prezentare de modă de vipurile de carton ale societăţii locale ori naţionale. Dar nu e cazul.

Read Full Post »

Când scriu postul ăsta, toate televizoarele din redacție, din emisia TVS și din biroul conducerii și al contabilității sînt comutate pe posturi care transmit nunta de la Londra. Apropo de asta, OTV-ul, care în vremurile bune transmitea late-night-show-ul de succes apocaliptic „Nunta la români„, n-a mai băgat breaking-news din studiourile din Anglia. Probabil pentru că DD era angrenat în lupta electorală dintr-o comună din Constanța, unde PP are candidat. Așa că, la fel ca 10 TV și Eurosport, a introdus un newsalert cu teleshopping. 😀

Pauză: acu’ episcopul i-a declarat soț și soție. Moment de descătușare al lui Geri, cameramanul nostru, care e fericit și se ridică de pe scaun să meargă până la montaj. Clipe înălțătoare: se cântă la orgă. Apropo, la noi ar fi performat Salam sau Vijelie. 😉

Continuăm să ne benoclăm pe ProTV, care a tradus „realtime” tot discursul cu „Ne-am adunat aici… O iei? Îl iei?” Gabi Andor, monteurul de la producție, stă cu șapca pe cap și privește meditativ la ecranul cam prăfuit.

– Dacă peste ani și ani mă întreabă nepoții cum a fost nunta prințului, io ce să zic? Că am fost cu Emil la Penny, să-mi iau de mâncare?

Corectă justificare ca să rămâi înțepenit în fața televizorului ca să vezi cum lumea bună a planetei, dornică doar de imagine, își etalează toaletele, uniformele și bijuteriile pe toate posturile mondiale. Le zice fain Vlad Mixich, pe hotnews, că nunta ar fi celebrarea „mondenității sclipitoare a unei societăți obsedate de cultul imaginii.

Sună o colegă. S-a terminat conferința de presă a ministrului Sănătății Cseke Attila, de la Spitalul Municipal din Oradea.

– Și pentru asta mă deranjezi în timpul nunții?! Că acum vorbește popa! 😀 😀

Câteva minute mai târziu, Robi, cameramanul Florinei, e blazat și s-a proptit de un calculator, evident dezinteresat de cuplul princiar. Clar, nu-i evreu niciunul din cei de la tv. Pro-ul a trecut de la traducerea scrisă la dublare, așa că pot să stau și eu să scriu pe blog. Nu de alta, dar de la birou nu vedeam traducerea scrisă și trebuia să mă trag mai aproape de ecran.

– Faină rochia, remarcă Florina, împărțită între subiectele conferinței ministrului și invitațiala nuntă adresată de Pro.

Mda, e albă și lungă. Rochia. Conservatoare, ca englezii în zilele cu ploaie. Că azi a fost soare la Londra și s-au manifestat ca galeria lui Dinamo. Englezii, desigur.

Am rămas singurul din redacție care se ascultă ce se întâmplă cu prințul William și Kate Middleton. Sincer, devine plictisitor. Mai târziu, cică, va cânta Beyonce. Vax albina! Neinteresant total! Ăștia nu au auzit de Ovidiu Komornik – „Mireasa mea„? 🙂

Încă o pauză. Serioasă, de data asta. Cântă un cor. Superb, pe bune…. Pfaiiiiii! Bagă Pro-ul publicitate! 😦

A revenit Geri în redacție. Cred că am scris suficient, am și altceva de făcut. Îl aud cum explică:

– Peste ani, nepoții nu mă vor întreba dacă am văzut nunta de la Londra, ci de ce nu mor o dată, să le las lor garsoniera moștenire!

Abstract.

P.S. Între timp, pe malurile Dâmboviței s-a decis ca Vântu să stea la „catedrala” Direcției Cercetări Penale timp de 29 de zile. E și ăsta un alt moment istoric – rearestarea unui mogul.


P.S. 2 În ora care a trecut de când am publicat postul au mai apărut câteva întrebări: Cine fură mireasa? Cât se dă ca dar? Cu câte camere se înregistrează nunta și de către cine? 😉 Cât a costat meniul de nuntă? Deocamdată nu avem răspunsuri.


Read Full Post »

Faza e strict autentică.

Bărbatul parchează maşina în faţa clădirii în care funcţionează TVS, pe Constantin Brâncoveanu. N-apucă să coboare şi să dea mâna cu realizatorul care îl invitase la emisiune, că pe drum trece în viteză – nici unul din cei de faţă nu avea radarul la el, 🙂 aşa că s-a stabilit că avea viteză şi atât – o Dacia. Era evident că omul de la volan nu cunoştea zona, pentru că imediat după clădirea RCS-ului se căsca în şosea o ditamai denivelarea. O lăsaseră muncitorii care lucraseră la refacerea şi apoi asfaltarea unei porţiuni de stradă. Pe lângă faptul că habar n-aveau că în Japonia a fost nevoie de 4 zile pentru RECONSTRUIREA !!!!!!!!!! unei porţiuni de autostradă de câţiva kilometri, iar ai noştri au muncit vrei trei săptămâni pentru 50 de metri de stradă (desigur, au fost dificultăţi tehnice, cu reţeaua de apă, cu cea de canalizare, bla, bla, bla), specialiştii de Oradea au lăsat în urmă şi o porţiune de aproape un metru lungime, pe toată lăţimea străzii şi de un lat de palmă adâncime între zona refăcută şi restul străzii. Să simtă ţugulanu’ de la volan când trece de pe o porţiune mai veche de şosea pe una nouă, ca-n palmă.

Şi cum omul cu Dacia nu ştia lucrul ăsta, a luat în plin groapa artificială. Zgomotul metalului care se războia cu solul i-a făcut pe toţi cei din parcare – fumători, cafengi, realizator TV şi invitat la emisiune – să întoarcă instantaneu capetele. Desigur, nimeni nu putea face decât să constate că încă un şofer a căzut victimă capcanei de pe stradă. Cu excepţia bărbatului care tocmai coborâse din maşina parcată în faţa TVS. A invocat că are nevoie de ceva din autoturism, s-a retras şi a pus mâna pe telefon. Nu a vorbit prea mult, că emisiunea la care era invitat stătea să înceapă.

Cert e că în aceeaşi seară şi-a făcut apariţia un utilaj, care a „ucis” denivelarea în doi timpi şi trei mişcări. Şi un apel telefonic! Dat de Beniamin Rus, patronul firmei Selina, invitat la emisiunea lui Tavi Haragoş, colegul meu de la „Ediţia de seară„. Sînt gata să fac pariu că omul de afaceri nici nu ştia că angajaţii lui au lăsat groapa amintire după ce au refăcut strada.

Dar, dacă totul se poate rezolva cu un telefon, îi mai pot indica lui Tavi nişte străzi pe unde îşi poate realiza emisiunea şi unde să-l invite pe domnul Rus. Sînt gropi ori denivelări care îşi aşteaptă de prea mult timp sfârşitul sub o cupă de asfalt.

Read Full Post »

Din când în când, colegul Vlad Sturz mă sună şi-mi transmite un „Coboară amu’, până în faţă„, unde în faţă, să ne înţelegem, înseamnă în faţa clădirii redacţiei de pe Brâncoveanu. 🙂 Şi pentru că telefonul e dat la o oră decentă, adică puţin după ce a trecut de amiază, am timp să mă duc să văd ce a adus. Ştiu că atunci când mă solicită aşa, înseamnă că are o maşină – de obicei nou-nouţă – pe care o testează pentru emisiunea lui, Road Test.

Are bunul obicei să-mi întindă cheia autoturismului parcat în aşa fel încât blochează vreo 3-4 maşini şi, sincer, nu văd de ce aş refuza să dau şi eu o tură. 😉 Asta, evident, după o sesiune de fotografii, la care supun bolidul aflat în teste. I-am promis că o să postez câteva impresii şi fotografii pe blog, aşa că a venit timpul să mă ţin de promisiune.

După Ferrari California şi Audi R8 – pe care, greşeala mea, recunosc 😦 , nu le-am şi tras în poze – ultima dată, adică vinerea trecută, am pus mâna şi am băgat piciorul în acceleraţia unui Honda Accord. Evident, adus de la reprezentanţă.

Deşi nu impresionează la exterior, mie mi-a plăcut, totuşi, botul oarecum agresiv. Nu pot s-o compar cu alte modele ale Hondei, pentru că, sincer, nu-s un fan al japonezilor, orientându-mă sentimental spre spaţiul teuton, de unde-mi vine şi actuala maşină. Să revin la Honda, care, când am pătruns în habitaclu, m-a surprins prin butoanele şi butonaşele „fără număr” – vorba manelistului. Pe volan, pe bord, pe portieră, lângă schimbător, la declanşator… pardon, ăsta era butonul de la apartul foto. 😀 Mă rog, butoane peste tot.

Zău că n-am avut timp să le butonez pe toate, aşa că nu ştiu să spun la ce folosesc. Mi-a plăcut, în schimb, la maximum, şmecheria cu camera video, care arată într-un ecran de pe bord, imagini din spatele maşinii. Condiţia e să bagi în marşarier. E făcută, cred, pentru bobocii într-ale condusului, care ţin ambele mâini pe volan şi transpiră la greu tot rotind capul oglindă dreapta-oglinda din mijloc-oglindă stânga atunci când merg cu spatele.Iar când nu inenţionezi să faci pe cameramanul cu Honda, în ecran îşi apare un mini-Marcel, adică GPS-ul, pentrucei nefamiliarizaţi cu limbajul.

În rest, Honda Accord e o maşină spaţioasă, cu locuri bine conturate pentru şofer şi pasager – eu pe alea le-am testat -, uşor de condus, care nu atrage priviri în trafic, dar pe mine nu mă interesează aşa ceva. E bine desenată, matematic vorbind – pare o maşină cuminte.

În schimb, am auzit ceva „troncănituri” – scuzaţi expresia 🙂 – la trecerea peste denivelările şi gropile de pe drumurile noastre. Modelul testat a fost un 2.2 i-DTEC Executive, full-options zice Vlad, cu tot felul de chestii care te ajută inclusiv să frânezi când frânează ăla din faţă, ca să nu te pupi cu el. Poate fi admirat la „Road Test„, pe TVS.

Costă vreo 27.000 de euro, cam multişor pentru un român, aşa că prefer să rămân la Eosul nostru, care, deşi a fost şi el destul de scump, îşi face excelent treaba. Plus că e decapotabil. 😉

Read Full Post »

Older Posts »