Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Adi Ciucurita’

– A fost o experiență frumoasă și nu mi s-a părut atât de greu…

Fata zâmbește larg și își îmbrățișează antrenorul, familia și prietenii. Strânge în brațe buchetele de flori pe care doar cei dragi s-au gândit să le aducă la gară. Călătorii se uită nelămuriți spre grupul format în jurul adolescentei îmbrăcată în trening. Niciunul nu știe că o au în fața ochilor pe singura campioană mondială pe care a dat-o Bihorul în ultimii 20 de ani într-un sport olimpic. Se mândrește cu asta antrenorul Virgil Preda și are de ce.

Chiar dacă nu i s-a părut atât de dificil, Ligia Grozav ține în mână aurul cucerit la Campionatele Mondiale de Atletism pentru tineret de la Lille. E de o modestie rară, o calitate care, la cei 17 ani ai săi, se pliază perfect pe carieră formidabilă pe care o are în față. S-a bătut în Franța cu crema viitorului în săritura în înălțime și și-a doborât recordul personal cu 7 centimetri. În sportul pe care îl practică, asta echivalează cu un salt în viitor cu cel puțin 3-4 ani.

Mai grozav este faptul că a reușit să fie prima în lume după ce s-a antrenat ani la rând într-un fost hangar de tancuri, ajuns sală de atletism 😦 . Atletele din alte țări ar zâmbi ironic. Ele au condiții civile și civilizate.  Orădeanca noastră a strâns însă din dinți și a ignorat până și faptul că fostul garaj pentru șenile e mai scurt decât ar trebui să fie și îi taie din elan. Au ignorat-o și pe ea autoritățile, care nu au trimis pe nimeni să o întâmpine, ca pe o adevărată campioană ce este. Acum nu e campanie și nu sînt alegeri, ca o poză cu o campioană să se măsoare în numărul de voturi pe care le aduce. În plus, la noi atletismul nu are vizibilitatea fotbalului și nici implicarea și organizarea excelentă de care se bucură judoul.

Ligia Grozav a avut neșansa să nu se nască într-un sat de 500 de oameni, unde se înalță mândră o sală de sport pentru localnicii care vor să-și întărească mușchii ori să-și demonstreze talentul în driblinguri și pase. A demonstrat, însă, că poate face să dispară zidul prea scurtului fost hangar și să plutească spre aur.

– Mulțumesc lui Dumnezeu, domnului antrenor… Iar victoria asta mi-o dedic mie și celor ce au crezut în mine!

P.S. Când colegul meu Adi Ciucuriță mi-a propus știrea despre întoarcerea acasă a campioanei, m-am bucurat. Știrile TVS pot prezenta și oameni deosebiți și faptele lor. Au rezultat două materiale.

Anunțuri

Read Full Post »

Neacordarea licenței pentru Poli și Gloria Bistrița, echivalentă cu retrogradarea alături de Craiova – 🙂 🙂 eternă Oltenie, efemer Mititel – în liga a treia, a colorat, din nou, în galben, ecranele televiziunilor de știri. Evident că în redacție lumea, mai ales cei de dreapta – dreapta încăperii – și aici mă refer la „sportivi„, s-a proptit de ecran să vadă și să aibă reacții. Care nu au întârziat să apară.

1. „O să vedem derby de vest la Beiuș, că pică Timișoara cu Bihorul Binș în aceeași serie!” 😀 – Adi Ciucuriță zicere. Nu-i rea ideea, putem transmite meciul, am ceva cunoștințe pe acolo.

2. „Va începe bătălia pentru drepturile de difuzare din liga a treia!” – Adi Ciucuriță e în formă, are idei de dat și la alții. Rămâne de văzut cât va costa difuzarea unui meci Poli – AS Gearmata sau alte echipe cu nume improbabil. 😀 Eventual, două veci de lapte, plus o junincă și o damigeană de „ochii lui Dobrin” 😉

3. Saiturile gsp.ro și prosport.ro s-au blocat la câteva minute după anunțarea știrii. Ce trafic au avut astăzi, parcă văd! Prosportul și-a revenit relativ iute, pagina gsp-ului a șomat, zice Vlad Sturz, câteva zeci de minute bune.

4. Viceprimarul de Timișoara, cu isonul ținut de băieții de la Sport.ro, ne ținea morală despre cum n-ar trebui să ne bucurăm de răul lor, că și alții o pot păți. Mda. Noi, românii, am pățit-o o dată, acum mulți regretă. Acum, serios, nu râd de răul Timișoarei, dar nu văd de ce i-aș plânge de milă. Și-a făcut-o cu mâna ei. Lucru manual, adică. Doar nea Iancu urlă acum că e mână criminală, a lui Duru, la mijloc. Să mori tu!

5. Tânărul Morcan, președintele FC Bihor, a urmat sfatul și a avut o reacție de bun simț. „Mai bine ne calificăm în teren!” Dar parcă și prin decizia de azi a federației am merita să promovăm. Am da cu tifla multora care se dau mai deștepți decât noi, dar n-au cu ce. Măcar copiii Bihorului se strofoacă, vorba ardeleanului. 🙂

Noi să fim sănătoși. Și să ne spălăm pe mâini, să nu dea e-coliul de la nemți peste noi. 😀

Read Full Post »

Cu o oareșce legătură cu postul anterior, am primit de la colegul Adi Ciucuriță (cu mulțumiri, Adi! 🙂 ) o fotografie pe care, la rândul lui, a primit-o din arhiva unui prieten. Poza îi înfățișează pe suporterii FC Bihor din anii ’80. Comparată cu nebuniile de pe stadioanele mileniului III, imaginea surprinsă acum aproape 30 de ani e SUPERBĂ în nuanțele ei de gri și alb. Lipsiți de lumina și culorile de acum, aceia îmi par, totuși, adevărații suporteri, care trăiau alături de echipă. Alte comentarii nu-și au rostul.

Asta mi-aduce aminte de vremurile când mergeam cu tata, duminica, la stadion. Era sărbătoare, că juca Beiușul și spărgeam semințe cumpărate în pungi cusute de la o tanti care le trăgea în cărucior până lângă poarta stadionului. 😀 Ce vremuri! Ce oameni!

Read Full Post »

UPDATE: Conferinţa anunţată pentru marţi s-a amânat pe joi.

Se va anunţa oficial mâine, marţi, la o conferinţă de presă organizată la ora 10, dar eu am aflat-o mai repede de la colegul de la sport Adi Ciucuriţă, care a aflat-o şi mai repede decât mine. De obicei, nu prea scriu despre astfel de chestiuni, dar acum e destul de fierbinte şi interesantă. Aşa că…

Conducerea Clubului Sportiv Municipal s-a săturat de ameninţări în urma parcursului dezastruos al echipei de handbal a Oradei şi a trecut la fapte. Aşadar, potrivit unor surse oficiale s-a decis stabilirea unui plafon maxim de salarii, muuuuult sub cele actuale, pentru lot. În acest fel, mulţi dintre actualii componenţi, poate chiar toţi, îşi vor căuta alte angajamente. Aşa se face că echipa va rămâne fără jucătorii cu care a atacat turul şi va juca în retur doar cu juniorii.

Acum, sincer să fiu, nu văd care e pierderea! Mai curând facem economii în bugetul oraşului, pentru că jucătorii de până acum ai CSM-ului nu au făcut mare brânză. Ba chiar nu au făcut deloc, pierzând aproape toate meciurile, deşi au fost plătiţi să le câştige, nu-i aşa 😉 . Dacă le vor pierde juniorii, nu-i niciun bai. Au timp la anul să pună experienţă pe ei la anul, în divizia secundă. Plus că nu-s plătiţi ca vedetele, ci ca nişte simpli… juniori.

Read Full Post »

Nu am apucat să văd un meci de la Campionatul Mondial de la cap la coadă. Pur şi simplu nu am timp şi, câteodată, nici nervii necesari să rămân în faţa televizorului până la capătul unei partide. Oricât de interesant ar fi, tot găsesc eu ceva de făcut.

La redacţie, clar!, nu am timp să stau cu ochii în televizor din motive de corectare a ştirilor şi de alergat între montaj, emisie şi redacţie. Dar mai prind fragmente de vuvuzele condimentate cu cometariu (sau invers 😉 ), iar în regie mai arunc ochii spre monitorul pe care merge, din 11 iunie, numai TVR1.  Acasă, deşi Neia mă înţelege perfect, ba chiar stă cu mine la meciuri, găsim mereu ceva de făcut, de cumpărat, dus, adus, reparat. Îmi place şi zău că nu-mi pare rău că nu văd mare lucru din meciurile de la 21:30.

Apropo, azi la meciul Angliei cu Algeria am aspirat prin casă, că nişte furnici microbiste au vrut să-i facă galerie Albionului şi ne-au făcut o vizită prin podele. Le-am cântat prohodul la o vuvuzea de aspirator, că înainte au dat ochii cu mama Nelei, care le-a blagoslovit cu un spray letal de au sucombat definitiv. 😀

Îmi place şi fotbalul, dar nu-s căzut după el. Mă uit la meciurile pe care le consider bune – puţine din liga întâi, multe de la capătul Africii. În ciuda semiprofanului din mine, m-am decis să scriu ce simte un om obişnuit, ca mine, privitor de lângă fotoliu la meciurile din Africa de Sud.

Aşa că mi-am spus că ar fi bine să încep „Cronica de lângă fotoliu”.


Echipele de la Campionatul Mondial se comportă după chipul şi asemănarea antrenorilor. Anglia s-a „italienizat” de la peninsularul Capello – numai egaluri şi egaluri, ghanezii sârbului Rajevac s-au bătut ca nişte… sârbi cu adevăraţii plavi, neamţul Rehhagel a cuplat nebunia grecilor la organizarea tipic teutonă, iar francezii lui Domenech au în cap aceleaşi fiţe ca şi „monsierul” de pe banca tehnică. Să nu-l uit pe Dunga, care, după un periplu prin Italia şi Germania, ca jucător, a imprimat naţionalei braziliene un stil mai european, pigmentat, evident, cu fantezia sambei. Să nu credeţi că-i ştiu pe toţi antrenorii, dar mare-i serverul de informaţii de la google. 😀

Clar, nu am descoperit gaura la macaroană 😀 , dar acum, parcă mai mult ca niciodată, omul de pe bancă îşi imprimă stilul puternic echipei pe care o antrenează. Se văd tehnicile germane, disciplinate, cele italieneşti, de apărare betonată ori cele europene faţă în faţă cu cele sud-americane. Din păcate, în România, nu prea ştiu nişte stiluri clar definite de antrenor – aici vorbeşte în mod sigur profanul din mine.

Astăzi am asistat la o nebunie de fotbal. Sârbii mei – am pariat, ca între colegi, pe naţionala lui Antic – au demonstrat că spiritul de luptător al plavului nu moare şi au gripat „panzerele„. (GERMANIA – SERBIA 0-1)

– O victorie cu noroc, mi-a transmis Adi Ciucuriţă, „neamţul de vineri” de la TVS. 🙂

– Marş acasă cu nemţii, mi-a scăpat mie urarea – scuze,  Adi!!!!! SCUZE, GOGU!!!!!!

Slovenilor le-au trecut pe lângă ureche glonţul plecat din pistolul yankeilor (SLOVENIA – SUA 2-2), iar englezii rămân doar cu statutul de inventatori ai fotbalului. Restul e Algerie! (ANGLIA – ALGERIA 0-0)

Sincer, până acum singura echipă care merge ceas, vorba lui Bogdan Costea, este Argentina. Pe care, alături de Serbia, am pariat, aşa, ca între colegi! Dau o bere dacă voi câştiga! Dacă nu câştig, asta e. Oricum, sînt un norocos fantastic în dragoste, unde o am pe Neia mea. 🙂

Read Full Post »