Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘iarna’

Răcorirea!

Pe căldura asta, înfriguraţi-vă cu ochii la imaginile de iarrrrrrrrnnnnnnnnăăăăăăăăă! 😀 😉

Anunțuri

Read Full Post »

Oradea îngheţată

La -10 grade noaptea şi vreo -7 ziua, pare normal ca natura să se schimbe la faţă. Aşa cum s-a întâmplat la sfârşit de ianuarie. Oradea arăta ca un oraş îngheţat, cu toate că Crişul Repede nu a avut gheaţă decât la mal, vorba meteorologilor.

Cine a zis că se încălzeşte clima?

Read Full Post »

Peisaje urbane

Read Full Post »

Când ninge, e clar – că scrie la manual: foloseşti cel mult viteza a treia, nu atingi frâna şi înjuri. Pe toată lumea: începând de la ăla din faţă, care îţi bagă în ochi faza lungă, până, mai ales, pe cei care ar trebui să se ocupe de curăţarea drumurilor. Pe primul îl înţelegi: aprinde toate luminile maşinii doar-doar o vedea pe unde vine drumul, confundat de multe ori cu câmpul, că-s la fel de albe amândouă. Faci şi tu la fel, din acelaşi motiv! Dar pe cei de la deszăpezire, cum să-i înţelegi? Au o treabă şi nu şi-o fac!

Se laudă mereu că ei ies pe şosele încă de la primii fulgi de zăpadă. Fals! Marţi, când ningea cu furie, pe şoseaua dintre Oradea şi Leş, spre Salonta, n-am văzut nicio autospecială de curăţat drumul. NICI UNA pe o distanţă de 50 de kilometri, că am luat-o apoi şi spre Tinca. Pe şoseaua principală era ceva trafic, aşa că aveam vârfuri de viteză 😉 de 60-70 km/h. Nasol a fost când am ieşit din Leş spre Tinca. Cum mai puţine maşini circulau în zonă, drumul era acoperit de zăpadă şi viteza medie a scăzut considerabil. Iar dacă pe drumurile principale nu trecea niciun utilaj, devenise clar că şoseaua din sat a fost lăsată în plata bunului Dumnezeu.

(da, da, ăsta e un drum, deşi nu pare)

Noroc că Eosul şi-a făcut datoria ca de obicei – maşină bună- dar a fost marcat şi el de experienţa prin care a trecut. 😀

După toate astea, a doua zi dimineaţa colegii îmi spun că oficialii de la deszăpezire ne-au declarat sec că nu au fost probleme pe şosele. Să-i spun nesimţire, bătaie de joc sau cum?

Totuşi, nişte colegi de la RCS-RDS au dat dovadă că şi-au păstrat simţul umorului şi au transformat maşina lui Yvette într-un personaj din „Cars” 😀 😀

Read Full Post »

Deci, e iarnă! Chiar trebuia?

Normal că trebuia. Că aşa e în firea lucrurilor. I-a surprins ea până şi pe meteorologi, care au zis că vine noaptea şi ea şi-a făcut apariţia pe la 4 după-amiaza, când încercam să găsesc un loc de parcare lângă spitalul judeţean, dar a venit. A jucat la derută anul ăsta, după ce, iniţial, ne-a trimis pe cap ploi în aversă şi temperaturi de primăvară. Apoi a început să ningă – „mărunt de rupe” – vorba lui Aspi 😉  care privea cu atenţie de la doi metri de geamul bucătăriei.

Acum ne dorim mai mult – zăpadă din plin şi ceva ger, de ăsta nu prea avem nevoie, dar e de sezon – doar Moşu’ are nevoie de condiţii bune pentru sanie, nu de gropi, să-şi rupă vreun ren piciorul în ele. Şi apoi uite ce fain ascunde zăpada goliciunea copacilor (aici sînt un pozitiv, pentru că încerc să ignor nebunia de pe drum 🙂 )

Şi totuşi, din alte puncte de vedere nu aveam nevoie de iarnă. Cine ar fi împotriva ei? Să-i enumerăm:

– şoferii care stăteau aseară la o coadă destul de lungă pe Ady Endre, la vulcanizare, să-şi schimbe cauciucurile. Eu am făcut-o cu câteva ore mai devreme, când afară erau vreo 10 grade. Dar, tot am aşteptat vreo 2 ore. Îmi închipui cât au stat ăia care mers după ce a început să ningă.

– autorităţile, care continuă să ignore faptul că iarna nu-i ca vara. În Oradea se mişcă relativ bine, dar nu pot să uit drumurile-patinoar din judeţ de iernile trecute.

– oamenii străzii, care o să părăsească, de nevoie, evident, 🙂 viaţa sub cerul liber şi vor deveni locatari ai ţevilor, azilului de noapte ori a spitalelor.

– medicii din spitale, care vor avea de lucru la greu.

– poliţiştii de la rutieră, care vor baleta dârdâind prin intersecţii, mai ales când vin blocajele din cauza îngheţului.

– şoferii, din nou, care devin soldaţi în marea armată a racletei, cu „trageri” în fiecare dimineaţă pe parbrizele îngheţate.

– reporterii şi cameramanii, care vor îngheţa la filmări şi live-uri decise de „ameţitul ăla de producător care stă la căldură şi-l doare la şpiţ” 😀

Şi, totuşi, iarna e frumoasă! Superbă chiar! Mai ales atunci când o iau pe Neia mea în braţe şi ne uităm pe geam cum ninge în curtea blocului. 🙂

Read Full Post »

Acum nu mă mai întind cu monologul pe blog, ci o iau telegrafic, aşa cum e bine, câteodată, să o fac. Aşadar:

1. Drumurile din Bihor sînt INCREDIBIL DE PROASTE. Unde nu sînt gropi, sînt denivelări; unde nu sînt gropi, e gheaţă, e vreun şofer şmecher, e ceaţă, e… naiba mai ştie, dar sigur e ceva. Nu e nevoie de exemple, nu? 😉

2. E plină lumea de cretini. Iar unii se întâlnesc şi cu „Furia albă”, parcată pe marginea drumului. Din întâlnirea lor, „Furia” a scăpat – vorba vine – „doar” cu oglinda ruptă. Nu ştiu cine e jegul care n-a avut ce face, dar îi doresc să-l doară trei măsele pe zi, timp de un cincinal şi să nu poată mânca decât pâine unsă cu cuţitul… şi ăla să fie de plastic. Două vorbe pentru dobitoc!

3. Mai sînt pe lume şi lucruri bune şi ieftine. Cum ar fi mâncarea de la cateringul de la Select. Nu-i caterincă! 😀 Pentru 5,5 lei (cinci lei şi cincizeci de bani!!!) clientul primeşte felul 1 şi felul 2, bine gătite, niciodată aceleaşi. La TVS practicăm sportul ăsta şi sîntem mulţumiţi. Avem unanimitate, ca înainte de ’89. 😉

4. Greşeala e în firea omului şi nu e periculoasă. Perseverenţa în greşeli reprezintă o mare problemă, iar unii au făcut din asta un sport olimpic. Cunosc nişte „medaliaţi cu aur”, care, tind să cred, au o problemă la nivelul cerebelului.

5.  Pro TV a dat iama prin filmele de altădată, cu succes de public rin anii ’90. Aşa reapărură pe ecran „Comando„, „Speed„, „Air Force One„. Recunosc, însă, că m-am pironit în faţa televizorului la „Stăpânul inelelor” – da, ştiu, ăsta-i mai nou.

6. Înţeleg să o acuzi pe o femeie de „prostituţie (atenţie!) jurnalistică” şi că scrie la comandă – o fac mulţi ziarişti, de asta sînt convins – dar e normal să arunci cu astfel de cuvinte grele între patru ochi, nu în ditamai conferinţa de presă, unde te plângi în faţa jurnaliştilor cât de prigonit eşti tu de autorităţi. A făcut-o şeful firmei Selina, ieri, şi nu s-a lăsat până nu i s-a atras atenţia că răfuielile lui cu un ziar nu interesează cea mai mare parte a presei.

7. Iarna e ca iarna. Adică ninge, e frig, ninge din nou. Şi cum mă pasionează mai nou fotografia – amator, desigur – am imortalizat anotimpul seara trecută.

8. Zilele trecute am găsit un montaj pe care l-am făcut acum doi ani, pentru un concurs de dresaj canin – Eurodog Show.

Astăzi se împlineşte un an de când două inimi au început să-şi regleze bătăile una după alta. La început nu ştiau. Acum nu mai pot să existe separat… 😀 Şi vor bate una lângă alta pentru totdeauna!

P.S. Nu ştiu cum fac, că iar am scris ditamai postul pe blog. Numai telegrafic nu pot fi! 😀 😀

Read Full Post »

Iarna în curtea blocului

E frumoasă iarna pe uliţă, vorba lui Coşbuc, mai ales când ne aducem aminte de gerul copilăriei şi de nămeţii la care ne uitam pe geam, din camera bunicii. Zeci de ani mai târziu, la un deceniu după schimbarea „prefixului milenar” 🙂 , iarna dă năvală pe stradă, pe bulevard ori în curtea blocului şi poate fi privită prin termopanul care închide balconul. Chiar şi aşa e frumoasă, ba chiar superbă,  mai ales când trimite cu gândul la începutul poveştii a doi oameni. Când ea îi scria lui, privind pe geam, la felinarul din curtea blocului… 🙂

Şi uite şi „reşedinţa” de iarnă a unui homeless care ne-a făcut zile fripte prin decembrie. Atunci şi-a invitat grupul de prieteni la şuete dansante, pigmentate cu urlete şi damfuri, chiar sub geamul de la bucătărie. De fapt, sub balconul tencuit al unui vecin. Am scăpat de ei doar după ce am chemat poliţia şi pe comunitari. Ne-au lăsat, probabil ca amintire 😉 , o saltea şi nişte haine, semn al trecerii lor prin zonă.

Read Full Post »

Older Posts »