Picătura de stil…la ţărani

Cum se face o reclamă bună? Simplu. Prima dată trebuie să apară ideea. Genială, dacă este posibil. Aici e! Apoi realizarea să fie pe măsură. Merge! Şi să fie adresată unui target bine determinat. Acum asta nu prea înţeleg: care-i publicu’ ţintă? Că la “francofonii” din reclamă, preţul e mai important decât stilul. Cantitatea, nu calitatea.

Dar merită văzută. S’il vous plaît!

Pârleazul televiziunilor şi cei care îl sar

Excelentul Radu Paraschivescu a scris un editorial în stilu-i clasic despre cei care se cred mari specialişti în realizarea programelor TV. A găsit un exemplar “de rasă” Merită citit în Evenimentul Zilei de azi.

Reţete la cutie, într-un sfert de oră

Când primesc un cadou mă bucur ca un copil. Îmi bag nasul în punga care mi se intinde şi, cu o curiozitate oarecum tembelă , rup hartia care împachetează un pătrat, un dreptunghi, ceva mâncabil, folosibil sau băubil. Zâmbesc sau râd fericit când văd ce le-a trecut prin cap celor apropiaţi să-mi ia. Îmi sînt dragi, tare dragi, cei care fac cadouri. Cât de mici, cât de neînsemnate, dar din suflet. E o importantă demonstraţie că le sunt apropiat şi contez pentru ei.

Azi, adică ieri, că, totuşi, e deja marţi, am primit doua cadouri. “Stressul” de Kappa, cum se semna într-un mesaj, şi antrenorul de handbal Vlad au pus-o de un shopping şi m-au cadorisit cu un fel de obiect, mai degrabă canistră, numa’ bună de băut bere din ea şi cu un mesaj pe sufletul subsemnatului: “Nu mărimea contează, ci de câte ori poţi să o umpli!” Mersi, dragilor!

Puţin mai târziu am intrat în posesia poate celui mai simpatic si interesant cadou din ultimii ani. În cadoul primit de la Nona (featuring Dan şi Teacher) am găsit o cutie care l-ar face invidios până şi pe Happy Cook. Bătrâne, am fost cadorisit cu “Reţete la cutie, preparate în 15 minute”, fain aşezate pe 50 de cartoane. Şi ca să le înţeleagă şi mintea mea de tip amator de mâncare bună, dar neştiutor în tainele gastronomiei, toate aveau - ghici - POZE

În seara asta le-am privit şi răsprivit, le-am verificat şi paraverificat, ba le-am şi mirosit. Jur că am salivat ca la vederea unui ciolan bine rumenit sau, scuzaţi alăturarea, a unei pulpiţe de damă scoasa la iveală de căldura de sfârşit de aprilie. Şi cum să nu am astfel de reacţii, când am avut de lecturat cum se prepară spaghete roşii cu sos Gorgonzola (mamma mia!), salată de cârnăciori cu Emmentaler (pfoai!!!), bărcuţe de castravete cu cremă de somon (v-am nenorocit!) sau şniţel cu ciuperci (alles gute!). Iar dacă mai pomenesc nişte “exotisme” gen cotlete de porc cu căpşune înăbuşite sau piersici cu mere şi îngheţată de vanilie, zic că mai bine vă duceţi copilul în vecini, înainte de a începe să-i daţi la poponeţ.

Bine, nasul meu de peizan încă nefamiliarizat cu cuizinul occidental - care presupune folosirea de rucola, ierburi de Provence, estragon etc - ar putea să se strâmbe niţel. Dar îşi revine când “simte” adieri de cârnaţi, usturoi sau ceapă verde

Nonuţu, mulţumesc mult, e cel mai “gustos” cadou pe care l-am primit! Promit că o să buchisesc toate reţetele cu atenţie şi, fapt important, o să le şi pun în practică. Sau, cel puţin, voi încerca. După ce devin “master of 15 minutes”, îl provoc pe Happy Cook la un duel culinar. Mamă, ce turnir o să iasă…

P.S. Oricum, Happy e mai bun ca mine, dar o să-i cer ca fiecare să mănânce ce a gătit celălalt şi tot eu ies în câştig. Esenţial e că o să învăţ nişte reţete şi bag chestia asta în rezumeul personal.

V-am zis eu?

Asadar, nici acum nu s-a castigat la loto 6/49. Acum au venit niste numere mai normale: 20, 10, 38, 24, 5, 19.

Deocamdata, teoria conspiratiei pe care am lansat-o in urma cu ceva timp pe blog se confirma. Daca nu se va castiga de Paste, devine din ce in ce mai interesant.

Mentin pariul!

Too fast and no furious

In State există o competiţie a… paharelor. Se numeşte sport stack şi are tot tacâmul: regulamente, festivităţi de deschidere, echipe naţionale venite de peste tot. Alea, alea. Sînt probe la individual şi pe echipe sau în duo. În urmă cu câteva zile a avut loc şi un campionat mondial în domeniu. Ia uitaţi aici câteva exemple.

Cei mai buni sînt, poate evident, asiaticii. Iată ce poa’ să facă micuţul ăsta cu ochi oblici.

Şi echipele merită urmărite.

Aia care joaca la…două mâini cred că au ceva gene de poponari în ei Uite ce lipiţi stau!!!

“Mama” FNI în vizită la “tatăl” FNI sau “when mama meet papa”

Am trăit s-o văd şi pe asta: Ioana Maria Vlas a apărut aseară la Realitatea TV, postul fostului ei şef, pe care l-a acuzat că şi-a construit imperiul din banii de la FNI. Ca de obicei, a vorbit mult, dar nu a zis nimic esenţial. Am reţinut doar că a cerut să nu i se mai zică “mama FNI”! Ce fain!

Să se fi împăcat cu Vântu? Sau totul e un joc tâmpit, pe care jur că nu-l înţeleg….

Alianţa neschimbaţilor

Urlă bietul politician pesedist de-l dor toţi bojocii: “Fraţilor, m-am schimbat! M-am convertit la religia cinstei şi onoarei, am jurat că nu voi avea linişte până nu voi găsi şi jugăni toţi hoţii din partid, să spălăm o dată pentru totdeauna renumele nostru de partid de corupţi!”

Ăsta chiar ne crede proşti. Alooo, nenea, trage-ţi două pălmi şi trezeşte-te la realitate. Cum să cred eu în urletul tău de apărător vajnic al dreptăţii, când la lansarea candidaţilor PSD au apărut în faţă personaje de trista amintire din istoria partidului triplu trandafiriu? Mare nesimţire să clamezi schimbarea, să invoci postul Paştelui pentru a jura că vei câştiga alegerile şi să le arunci alegătorilor în faţă nişte baroni şi politicieni “care este”. Apropo de Vanghelie, a mai scos una memorabilă în momentul în care i-a promis lui Vasile Blaga că “o să-i tai labele de buldog!” Vezi să nu dai în turbare, domn’ primar de 5…

În plus, ce să mai cred eu din mesajul de schimbare şi de forţă al PSD, când partidul opozant tocmai ce a încheiat o alianţă cu “soluţia imorală”. “Roşiii” nu s-au învăţat minte după 2004 şi nu au realizat că dacă lupul - partidul conservator - îşi schimbă coada (numele), nu face acelaşi lucru şi cu năravul. Dar Mircea Geoană ştie că din afacerea asta PSD va câştiga o promovare directă pe media cu antene, iar domn’ profesor îşi vede asigurat un nou fotoliu în Parlament.

Totuşi, ceva s-a schimbat în PSD. Doctorul Sorin Oprescu a spart unitatea de monolit a partidului în jurul candidaţilor şi s-a decis să candideze singur. Daca vrea să le demonstreze celor din propriul partid că poate reuşi pe cont propriu, a reuşit.

“Puţuş” pentru tot elevul - variantă SeFe

Hello, human! Escuse me, let me translate…în româneşte Salutare, oameni! Mă numesc Petrică Ionescu şi sînt elev în clasa a cincea, level 2 de educaţie. Pentru cunoscuţi “Petrică Mnemonic”. Am o mică pauză de refresh memory şi am primit ok să ies puţin din reţea…adică din clasă…

Well…Adica mă durea puţin unitatea centrală, aia de mai sus de gât, că am uploadat cam multe lecţii azi. Am băgat vreo 6 giga de ecuaţii, rezumate la română şi vreo 220 de mega la o teză la chimie. Cam greu să rulezi toate astea cu un single core, ca al meu, şi cu 2 giga de memorie. Dar am noroc, am primit un USB flash, “puţuş” cum îi zice profu’ de informatică, Paul “C3-PO” Magherescu. Am băgat acolo o fiţuică codată în limbaj C-Gamma. E ultimul urlet în domeniu şi se potriveşte cu USB-ul de pe ceafa mea. Aşa înmagazinez şi eu repede toate informaţiile şi le pot decomprima şi reda prin fişiere VOB si wmv. Fraierul de Cosmin, vecinul meu de bancă, are un “puţuş” mai slab, de generaţie mai retardată, şi-l prinde profu’ sau robotu’ supraveghetor.

E drept, eu am primit USB flash-ul de la mătuşa mea de pe Marte, pe când a lui Cosmin e dat printr-un program guvernamental, început cu vreo 92 de ani, într-o ţară care se chema România….bzzzzzzzz….error converting name….

Pfuuuuu…. Aşa păţesc de câte ori pomenesc de trecut, parcă nu vrea reactualizare. Da-i trag eu un refresh şi un update!

Văd că vă miraţi. De ce? Doar în 2100 aşa se face şcoala. Cu USB flash-u’. Acu’ vă pup, că lodingu’ la informaţii s-a terminat şi hardul are refresh-ul făcut. Mai am vreo 900 de mega de cursuri şi diseară am chef cu cyberviruşi la bar…

Long live my USB flash! Pentru cei care ştiu, “puţuş”

întrebare pentru cei din trecut, din 2008: chiar le-aţi dat elevilor laptopuri şi USB flash? sau erau doar chestiuni electorale? legenda spune că s-au stricat imediat ce le-au primit străbunii….

A murit un bătrân singur. Pe cine interesează?

M-a impresionat teribil o ştire despre un bătrân de 69 de ani, al cărui cadavru a zăcut o săptămână în bucătăria apartamentului său. A murit în taină, aşa cum suna şi titlu ştirii. A plecat dincolo singur, fără ca nimeni să bage de seamă. Lumea din jur, vecinii, prietenii au aflat doar când poştaşul a simţit miros greu şi a realizat că s-a întâmplat ceva.

Îmi sta pe creier o întrebare, care mă zgândăre rău de tot. Bătrânul era în grija unor alte persoane. Cel puţin aşa spun vecinii. Îngrijitorii trebuia să-i dea de mâncare, să-l supravegheze, adică să-l ingrijeasca, aşa cum le zice şi numele. Dar cum a putut sa treacă o săptămână fără ca ei să se intereseze de soarta bietului om? Poate chiar nu le-a păsat. Poate că au avut probleme mai importante. Nu vreau să-i acuz fără probe. Dar omul a murit şi nimeni nu a ştiu, timp de O SĂPTĂMÂNĂ.

E atât de trist sa trăieşti în singurătate printre oameni şi să treci în altă lume fără ca pe nimeni să nu intereseze soarta ta…. Sîntem, totuşi, 6 miliarde de oameni…

Caracter primar(ă)

Fluier final, stimaţi spectatori! Echipa noastră favorită pierde meciul de pe teren propriu cu 1-2. Din păcate! Nu-i nimic! Mai sînt ceva etape, situaţia se poate redresa. Nu e totul pierdut. Mai ales în liga a treia.

“Beiuş, orice-ar fi/ Noi mereu te vom iubi!!!!!” Chiar dacă au pierdut, galeria se declară mulţumită de jocul favoriţilor si le scandează numele. Iubire de fan, care, chiar dacă îşi mai trimite jucătorul preferat în locul de unde a venit pe lume, ştie să-şi susţină echipa în continuare. Orice ar fi! Paranteză. La tuşa dinspre galerie, o clujeancă drăguţă era arbitru de linie. Nici măcar o dată nu a fost înjurată. Închid paranteza.

Jocul e gata, echipele o iau agale spre vestiar, iar spectatorii, destul de mulţi pentru o partidă de liga a treia, îşi aruncă pachetele cu bomboane agricole şi o iau agale spre case. Unii spre birturi sau terase, că încă e cald afară şi efortul din tribune i-a cam stors.

- Taci, mă, din gură!!! Că vin la tine şi nu ştiu ce-ţi fac!!! Te bag în pizda mă-tii!!!! Boule!!!!

Vocea se aude de undeva, de sus, de la terasa amenajată pentru VIP-uri, nişte bărbaţi şi o femeie, traşi la costum, care au urmărit meciul de la “lojă”. Autor: primul om din structura de conducere a oraşului, primarele urbei, cel care, în 2004 a obţinut majoritatea voturilor orăşenilor care au avut stomacul să meargă la votare. “Andrisantul”: un jucător de la oaspeţi care trecea prin zona “lojei” şi care, luat şi trimis în doamna mă-sa, nu a mai comentat nimic. În schimb, domnu’ la costum şi cravată şi cu legitimaţie de şef de oraş - care a urmărit trei sferturi din meci de pe un dâmb aflat în partea opusă tribunei şi care dădea impresia că s-a mutat la “lojă” doar ca să-şi dea drumul la gură, şi-a continuat înjurăturile la foc automat.

Acum, chiar nu înţeleg ce vină avea doamna mama fotbalistului, dar e cert că trebuie să se considere extrem de importantă, dat fiind că a fost menţionată în nenumărate rânduri de către corzile vocale ale unui primar. Pai, nu?

Dar, numai ce plecă tânărul fotbalist …ce mai freamăt, ce mai zbucium!!!! De zona “lojei” se apropia brigada de arbitrii. Urmă explozia:

………………..

De fapt, nu are rost să o mai reproduc. Pentru ştiinţa celor curioşi, cuprindea cuvinte gen “ticălos”, “hoţ”, “bandit” şi expresii gen “ne-ai furat”, “nu meriţi nimic” şi apelative de felul “băăăăă!”

Toate astea în văzul a zeci de oameni, care au asistat fără să poată zice nimic la avalanşa de “drăgălăşenii” ale prim-gospodarului. Şi, din câte zic cei care mai merg la meciuri, nu e prima dată când furia verbală a acestuia se revarsă asupra celor care îl supără.

Finalul e mai “zambăreţ” de cât credeam: când au trecut jucătorii gazdă, bărbatul cu costum şi cravată i-a aplaudat şi le-a transmis : “Bravo, băieţi! Foarte bine! Tâlharul ăsta v-a furat!” Precizare: “talharul” a greşit prea puţin - părere de om care mai vede fotbal - faţă de cât de dezordonat au jucat gazdele şi de cât de bine au profitat oaspeţii de greşelile lor.

Hai, că vin alegerile, şi poate aducem alt antrenor! Sau nu?