Luaţi-vă slipu’ când plouă!

Când eram mic, mă îngrozeau fulgerele şi tunetele. Orice ploaie mai răsărită se transforma în mintea mea de copil într-o cumplită furtună, gata să smulgă tot în calea ei. În urmă cu vreo 25 de ani, o furtună - de data asta pe bune, chiar furtună - ne-a smuls o parte din acoperişul casei şi a contribuit la întărirea spaimei de tunete, trăznete şi fulgere.

Acum, însă, am crescut şi eu şi am învăţat să-mi placă ploaia. Să ştiu că, pe lângă număratul banilor, oferă condiţii excelente pentru alte activităţi plăcute.

Dar am mai învăţat că, atunci când plouă, în Oradea e bine să fii deţinător de barcă. Sau măcar de plută cu velă Loc de plutit au cât vor muşchii lor. Prin bălţile din oraş. Par egzamplu, după ploaia de azi se formase un mini-lac la intrarea în parcarea de la Selgros. Când am intrat prin ea am făcut nişte valuri de parcă trecea prin zonă o corabie, nu un amărât de Opel. Cred că angajaţii de acolo nici nu se grăbeau să arunce apa, care funcţiona ca o baltă de curăţare a maşinilor ce intrau în parcare. Doar că o dată cu valurile de apă, se mai revărsau şi nişte tsunami de înjurături din partea şoferilor.

Şoferii care erau obligaţi apoi, la ieşirea de la cumpărături, să o ia spre casă aveau de a face cu un - vorba lui Ahmed - terrifying traffic. Din Nufărul până în Centrul Civic, nici o maşină nu a cunoscut mai mult de viteza a doua. Nervii făceau şpagatul şi taximetriştii au contribuit din plin la asta.

Dar am ajuns acasă şi m-am calmat. Am admirat torenţiala de afară, care m-a convins să bag capul în pernă şi să servesc o porţie de somn. Reconfortant, jur! Normal, că la mine în zonă nu se formează lacuri după ploaie. Sau cel puţin nu ştiu eu. Altfel, mi-as pregati slipul si l-as tine in torpedou. Nu se ştie niciodată când trebuie să bag un înot ca să ies dintr-un ambuteiaj

P.S. Am o rugăminte. Explicaţi-mi şi mie de ce, la fiecare ploaie mai răsărită, cad programele de pe cablu ca muştele de pe pervaz, când le spreyezi cu Raid?